Așa cum scriam în lecția precedentă, Verbele în limba germană – Introducere și aspecte generale, verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea, starea sau existența. Verbele germane pot fi catalogate ținând cont de funcția pe care o au, de conjugare, dpdv al complementului șamd. Nimic mai simplu…
Aceste informații te vor ajuta ca, mai târziu, să înțelegi mai ușor de ce unele lucruri stau într-un fel și nu în altul 
Iată care sunt principalele categorii de verbe cu care vei avea de-a face în limba germană.
Verbe predicative și auxiliare (de timp sau mod)
După funcțiile pe care le au în propoziții, verbele în germană pot fi clasificate în două grupe: verbe predicative și verbe auxiliare.
1. Verbele predicative pot forma singure predicatul unei propoziții.
Ich lerne Deutsch. (Eu învăț germană.)
unde “lerne” (pers. 1, sg. a lui “lernen – a învăța) este predicatul propoziției.
2. Verbele auxiliare se împart în două categorii: verbe auxiliare de timp și verbele modale.
2.1 Formele auxiliare de timp ajută la formarea diatezei pasive, a timpurilor compuse și a condiționalului, așa cum vei vedea în lecțiile viitoare.
Verbele auxiliare de timp sunt haben, sein și werden.
Spre exemplu:
Ich habe ein Buch gelesen. (Eu am citit o carte.)
Er ist nach Hause gegangen. (El a mers acasă.)
Sie wird Lehrerin. (Ea devine profesoară.)
2.2 Verbele modale ajută la exprimarea unei modalități, a unei posibilități, a unei dorințe, a unei permisiuni, a unei necesități, a unei obligații, a unei intenții, etc.
Acestea sunt: können, mögen, dürfen, müssen, sollen si wollen. În lecțiile următoare le vom aborda pe fiecare în parte.
Spre exemplu:
Ich kann schwimmen. (Eu pot să înot.)
Du musst lernen. (Tu trebuie să înveți.)
Wir dürfen hier parken. (Noi avem voie să parcăm aici.)
Er soll zum Arzt gehen. (El ar trebui să meargă la doctor.)
Sie will ein Eis essen. (Ea vrea să mănânce o înghețată.)
Ich mag Schokolade. (Îmi place ciocolata.)
Verbe regulate, neregulate și mixte
In funcție de conjugare, putem clasifica verbele în: verbe regulate (conjugare slabă), verbe neregulate și verbe mixte (conjugare tare).
1. Formele regulate nu își modifică vocala din rădăcină la formele de bază și în cursul conjugării.
Spre exemplu:
- machen (a face) → Ich mache die Hausaufgaben. (Eu fac temele.)
- lernen (a învăța) → Er lernt Deutsch. (El învață germană.)
- spielen (a juca, a cânta) → Wir spielen Fußball. (Noi jucăm fotbal.)
2. Formele neregulate își schimbă vocala din radacină la imperfect și, uneori, la participiu II. Multe verbe neregulate schimbă vocala din rădăcină și la prezent indicativ, la persoanele a II-a si a III-a singular.
Spre exemplu:
- sehen (a vedea) → Ich sehe dich. (Te văd.)
- nehmen (a lua) → Er nimmt das Buch. (El ia cartea.)
- sprechen (a vorbi) → Sie spricht Englisch. (Ea vorbește engleză.)
Unele verbe în germană au atât forme regulate cât și forme neregulate, acestea din urmă fiind preferate în limbajul actual.
3. Formele mixte combină caracteristicile formelor regulate și neregulate: formează imperfectul cu sufixul “-te” si participiul II cu “-t” si schimbă vocala din rădăcină.
Spre exemplu:
- bringen (a aduce) → Er bringt die Zeitung. (El aduce ziarul.)
- denken (a gândi) → Ich denke oft an dich. (Mă gândesc des la tine.)
- wissen (a ști) → Wir wissen die Antwort. (Noi știm răspunsul.)
Verbe tranzitive și intranzitive
Din punct de vedere al complementului, verbele în germană se pot clasifica în tranzitive si intranzitive.
Formele tranzitive sunt acelea care cer un complement în acuzativ (complement direct).
Spre exemplu:
- lesen (a citi) → Ich lese ein Buch. (Eu citesc o carte.)
- schreiben (a scrie) → Er schreibt einen Brief. (El scrie o scrisoare.)
- kaufen (a cumpăra) → Sie kauft einen Apfel. (Ea cumpără un măr.)
Formele intranzitive sunt cele care nu pot avea un complement în acuzativ.
Spre exemplu:
- schlafen (a dormi) → Er schläft tief. (El doarme adânc.)
- kommen (a veni) → Wir kommen spät. (Noi venim târziu.)
- gehen (a merge) → Ich gehe nach Hause. (Eu merg acasă.)
Verbe reflexive
Verbele reflexive sunt acele verbe care sunt insoțite întotdeauna de un pronume reflexiv. Majoritatea formelor reflexive sunt însoțite de un pronume reflexiv în acuzativ.
Dacă exista un complement direct în propozitie sau o propozitie secundară cu această funcție, atunci pronumele reflexiv este în dativ.
Verbele reflexive se pot clasifica în reflexive permanente și reflexive ocazionale.
La formele reflexive permanente (sau propriu-zise), pronumele reflexiv face parte integrantă din predicat.
Spre exemplu:
- sich beeilen (a se grăbi) → Ich beeile mich. (Mă grăbesc.)
- sich befinden (a se afla) → Das Hotel befindet sich in der Stadt. (Hotelul se află în oraș.)
- sich erkundigen (a se informa) → Er erkundigt sich nach dem Weg. (El se informează despre drum.)
În cazul reflexivelor ocazionale, pronumele reflexiv nu mai face parte din predicat, acestea fiind insoțite însă de un complement în acuzativ.
Spre exemplu:
- waschen (a spăla / a se spăla)
- Ich wasche das Auto. (Eu spăl mașina.)
- Ich wasche mich. (Mă spăl.)
- setzen (a așeza / a se așeza)
- Ich setze das Kind auf den Stuhl. (Așez copilul pe scaun.)
- Ich setze mich auf den Stuhl. (Mă așez pe scaun.)
- ändern (a schimba / a se schimba)
- Er ändert den Plan. (El schimbă planul.)
- Er ändert sich. (El se schimbă.)
Spre deosebire de limba romana, în limba germană pronumele reflexiv stă în urma verbului conjugat.
Verbe personale și impersonale
Din punct de vedere al caracterului lor personal, verbele în germană se pot clasifica în personale și impersonale.
Majoritatea acestora sunt verbe personale, adică pot primi subiecte la cele trei persoane (singular și plural).
Spre exemplu:
- laufen (a alerga) → Der Junge läuft schnell. (Băiatul aleargă repede.)
- arbeiten (a lucra) → Sie arbeitet in einer Firma. (Ea lucrează într-o firmă.)
- sprechen (a vorbi) → Wir sprechen Deutsch. (Noi vorbim germană.)
Unele forme sunt folosite numai impreună cu subiecte la persoana a III-a:
blühen (a înflori), grünen (a înverzi), verwelken (a se ofili).
Altfel spus, formele personale exprimă cinci categorii:
• cele trei persoane;
• cele două numere;
• cele șase timpuri (prezent, imperfect, perfect, mai mult ca perfect, viitor 1 si viitor 2);
• cele trei diateze (activul, pasivul și pasivul starii);
• cele trei moduri (indicativul, conjunctivul și imperativul);
Verbele impersonale se folosesc numai impreună cu pronumele “es” și se împart în: impersonale permanente, verbe care exprimă fenomene ale naturii sau stări sufletești și verbul “geben” cu sensul de a exista. Formele impersonale nu exprimă persoana, numarul, modul și nu se conjugă.
Spre exemplu:
- es regnet (plouă) → Es regnet heute stark. (Plouă tare azi.)
- es schneit (ninge) → Es schneit im Winter. (Ninge iarna.)
- es gibt (există) → Es gibt viele Bücher in der Bibliothek. (Există multe cărți în bibliotecă.)
Unele verbe în germană pot fi folosite atât la forma personală cât și la cea impersonala: klingeln (a suna).
Verbe perfective, imperfective și iterative
Din punct de vedere al duratei actiunii verbale și al gradului ei de realizare distingem verbe perfective, imperfective și iterative.
1. Verbele perfective exprimă o actiune sau o stare limitată în timp, adică începutul sau sfârșitul ei.
• ein/schlafen (a adormi, a ațipi)
• entlaufen (a fugi, a dezerta)
• ergründen (a cerceta, a sonda)
• erwarten (a aștepta)
• stellen (a pune, a așeza)
• ausschlafen (a trezi)
• verbluten (a sângera grav)
2. Verbele imperfective exprimă o acțiune sau o stare fără o limitare în timp.
- schlafen (a dormi)
- blühen (a înflori)
- laufen (a alerga)
- grüßen (a saluta)
- warten (a aștepta)
- liegen (a zace)
- sitzen (a ședea)
- stehen (a sta pe)
- trinken (a bea)
- bluten (a sângera)
- brennen (a arde)
3. Verbele iterative exprimă repetarea unei acțiuni.
- schmeicheln (a mângâia)
- streicheln (a dezmierda)
- sich kratzen (a se scărpina)
Pentru a putea conjuga corect un verb in germana la toate modurile si timpurile, este necesar sa cunoastem cele trei forme de baza (Grundformen) ale acestuia: infinitiv prezent, imperfect indicativ si participiu II.
- fahren – fur – gefahren
- lernen – lernte – gelernt
- nennen – nannte – genannt
- antworten – antwortete – geantwortet
- lernen – lernte – gelernt
- spielen – spielte – gespielt